Glosar de termeni si abrevieri utilizate la anvelope
Acvaplanare : Efect apărut atunci când anvelopa alunecă pe o
suprafaţă umedă, prin pierderea contactului între pneu şi suprafaţa carosabilă
datorită deplasării autovehiculului pe un strat gros de apă (> 0.5 mm).
Aliniere sau
Geometria rotilor : Verificarea şi
reglarea unghiului de fugă, a unghiului de bracaj şi a unghiului pivoţilor din
suspensia unui vehicul pentru păstrarea specificaţiilor proiectate de
producătorul vehiculului pentru un optimum de performanţă.
Amestecarea anvelopelor : Montarea de anvelope de diferite dimensiuni,
construcţii sau parametri nominali pe un vehicul. Amestecarea trebuie evitată.
Totuşi, unele vehicule de performanţă specifică dimensiuni diferite ale
anvelopelor pe osiile faţă, respectiv spate. Vezi Manualul de utilizare a vehiculului.
Amprenta : zona din suprafaţa de rulare a unei anvelope care intră în
contact nemijlocit cu solul.Marcaje concordante pe roţi şi anvelope, care
permit concordanţa în montaj pentru a anula uzura roţii şi a anvelopei,
reducând la minim vibraţiil.
Anvelopă asimetrică : Anvelopă cu model asimetric al suprafeţei
de alunecare (vezi mai jos). Este foarte important ca anvelopele cu model
asimetric să fie montate corect (partea exterioară a anvelopei pe partea
exterioară a jantei). Partea exterioară poartă inscripţia :
“OUTSIDE “
Notă: Dacă consideraţi că anvelopa este asimetrică, dar aceasta nu este
inscripţionată cu “OUTSIDE” sau “INSIDE”, atunci aceasta nu este asimetrică.
Anvelopă autovehicule : Parte componentă a autovehiculului
fabricată din cauciuc, elemente chimice, materiale textile şi componente
metalice, concepută special pentru a asigura mişcarea mijloacelor de transport,
amortizarea iregularităţilor din carosabil şi pentru a suporta sarcini în anumite
condiţii.
Anvelope cu cute inclinate : Tip de anvelopă care utilizează pliuri
(de regulă fire de stofă cauciucate) care se întind pe diagonală de la un scaun
la celălalt. Un fir este înclinat într-o direcţie, iar firele succesive sunt
dispuse alternativ în direcţii opuse, intersectându-se. Denumit uneori anvelopă
cu
cute încrucişate.
Anvelopă pneumatică : Este un înveliş tare construit pentru
montarea pe janta autovehiculului, umplut cu aer sub presiune.
Anvelopă radială: Metoda de construire a anvelopei constă în
întărirea cablurilor, distribuite radial relativ la centrul anvelopei (la 90 de
grade faţă de direcţia de mers).Anvelopă cu structura care utilizează cute ale
căror fire sunt dispuse radial de la un talon la altul, pe sub suprafaţa de
rulare. Această construcţie necesită un brâu pentru stabilizarea suprafeţei de
rulare şi definirea diametrului anvelopei.
Anvelopă ranforsată : Anvelope construite pentru a susţine
sarcini mai grele şi o presiune mai mare a aerului, în comparaţie cu anvelopele
uzuale. Aceste anvelope sunt de regulă marcate cu litera “C” pe partea
laterală, inscripţionată după mărimea anvelopei, de exemplu: 195/75 R16 C.
Anvelopă RFT (Run Flat Tyre)
: Anvelopă pneumatică concepută pentru a rezista la efectele
dezumflării atunci când este tăiată, permiţând astfel vehiculului să ruleze în
continuare cu viteză redusă (până la 90km/h) şi pe distanţă limitată (160 km
sau 200 km, în funcţie de tipul anvelopei).
Anvelopă simetrică : Ambele jumătăţi ale căii de rulare au
acelaşi model.
Anvelopă tubeless : Anvelopă cu strat intern de cauciuc, care
previne dispersia aerului din interior. În cazul anvelopei tubeless nu se
necesită tub interior.
Anvelopă unidirecţională : Anvelopă cu un singur sens de
rotaţie. Acest tip de anvelope reduce rezistenţa la rotaţie, ajutând la
accelerarea în linie dreaptă. Anvelopele unidirecţionale oferă şi o distanţă
mai scurtă la frânare. Anvelopele simetrice unidirecţionale pot fi plasate pe
ambele părţi ale vehiculului, de aceea inscripţiile de pe laterala anvelopei
vor include întotdeauna un sens de rotaţie. Trebuie să vă asiguraţi că
anvelopele se rotesc în direcţia corectă pentru a evita accidentele. Anvelopele
asimetrice unidirecţionale sunt fabricate special pentru o anumită laterală a
vehiculului. Inscripţiile de pe pereţii laterali vor indica laterala care
trebuie plasată în afară (prin inscripţia “OUTSIDE”) şi care este sensul corect
de rotaţie.
Bătaie : Măsura abaterii de la circularitate a anvelopei, care
determină o vibraţie ce nu poate fi contrabalansată.
BLT : Litere negre în relief
Brauri : Bandă de fire de anvelopă multiple comprimate, realizate din
cabluri de oţel cauciucate situate sub suprafaţa de rulare şi dispusă sub
unghiuri opuse, care determină diametrul anvelopei şi stabilizează suprafaţa de
rulare prin rezistenţa la deformaţii create de forţele din viraje, de frânare
şi centrifugale. Acestea nu se prind în scaunul anvelopei.
Cablu : Strat de material textil îmbrăcat în cauciuc, format din
fire dure la bază şi fire mai subţiri dispuse în încărcătura de cauciuc,
oferind flexibilitate, dar şi duritate anvelopei. Cablul este produs din
bumbac, vâscoză sau nailon. În prezent, sunt folosite mai frecvent cabluri
formate din sârmă de oţel subţire de 0.15 mm. Există şi alt tip de materiale,
mai costisitoare ( de exemplu Kevlar), care nu pot fi folosite pe scară largă
din pricina costurilor ridicate.
Camasă : Corpul anvelopei, compus din cutele care formează structura
anvelopei şi dau forma acesteia. Denumită şi
carcasa anvelopei.
Captuseala sau captuseala interioara : Stratul subţire de cauciuc
halobutilic din interiorul unei anvelope, care conţine aerul de umflare,
denumit uneori căptuşeală interioară. Toate anvelopele Dunlop destinate
transportului de pasageri sunt realizate cu o căptuşeală interioară.
Carcasă : Este partea anvelopei care susţine cea mai mare parte
din greutatea autovehiculului. Conferă duritate anvelopei, menţinând presiunea
internă şi transmiţând sarcinile forţelor exterioare, aplicate de drum asupra
roţii. Carcasa este formată din unul sau mai multe straturi suprapuse de
cabluri cauciucate. În funcţie de structura carcasei, dimensiunile acesteia,
sarcină şi de presiunea internă pe care o suportă, numărul de straturi din
componenţa carcasei poate varia de la 1(pentru autovehicule uşoare) la 16 şi
chiar mai mult(pentru camioane, maşini agricole etc.).
Compunere : Combinarea a cinci ingrediente de bază: cauciuc, negru de
fum, plastifianţi, materiale de tratare şi factori de reţinere cu ozon pentru a
forma suprafaţa de rulare şi alte componente de „cauciuc“ ale unei anvelope.
Coroana : Porţiunea centrală a suprafeţei de rulare a unei anvelope.
Cute : Componentele de întărire ale unei anvelope, compuse din
straturi de fire de stofă şi cauciuc, care conferă capacitatea de a rezista la
presiunea aerului necesară pentru susţinerea unei sarcini şi pentru a rezista
la deflexie.
Dezechilibru/defect de echilibrare : Vibraţie anormală a
vehiculului. De regulă, astfel de vibraţii apar datorita neechilibrarii
roţilor, dar şi datorită altor motive, precum:
- Jante
nepotrivite tipului de vehicul;
- Perturbaţie
în geometria de mişcare a roţii;
- Defect
parţial al parţilor automobilului care asigură turaţia roţii;
- Instalarea
improprie a roţii;
- Montarea
improprie a anvelopei pe jantă;
- Ruptura
anvelopei.
- datorită
nespalării corespunzătoare a jantei în timpul spălării vehiculului.
Deflexie : Diferenţa dintre raza unei anvelope neîncărcate sau libere
şi raza anvelopei încărcate.
Diametru global : Diametrul unei anvelope umflate, neîncărcate,
măsurate de la o parte la alta a coroanei. Raza liberă este egală cu o jumătate
din diametrul global. Denumit uneori diametru exterior.
Diametrul jantei : Diametrul locaşurilor scaunului jantei care susţin
o anvelopă sunt exprimate, în mod normal, în valori întregi, în inch, în cazul
vehiculelor de pasageri.
Discul roţii : Parte a roţii care conectează janta şi butucul
roţii.
DOT : Codul Departamentului Transporturilor (DOT) pe pereţii
anvelopei.
DSST : Dunlop Self-Supporting Technology (tehnologie de
auto-susţinere Dunlop). Structură complexă a anvelopei, care permite deplasarea
în condiţii limitate după pierderea presiunii de umflare. Necesită un sistem de
monitorizare a presiunii
EC : Numărul 'E' marcat pe peretele lateral.
Echilibru : Distribuţia egală a masei anvelopei şi a ansamblului
vehiculului pentru o rulare liniştită. Echilibrul se obţine prin montarea de
contragreutăţi pe marginea jantei pentru a contrabalansa distribuţia inegală a
greutăţii anvelopei sau roţii.
Echilibrare de retuş : Echilibrarea roţii fără îndepărtarea
acesteia de pe autovehicul. În cazul echilibrării de retuş, există
posibilitatea unor mici erori de balans datorită părţilor autovehiculului care
transmit turaţia roţii.
Elastomer : Polimer sintetic cu proprietăţi plastice şi elastice
asemănătoare cu cele ale cauciucului natural.
Etichetă anvelopă : (pe vehicul). Hârtie sau etichetă metalică
ataşată pe vehicul (pe stâlpul vertical, pe capacul rezervorului de combustibil
sau pe uşa
torpedoului) care arată mărimea recomandată a anvelopei şi presiunea internă
pentru acel tip de vehicul.
Dezechilibru : Starea existentă atunci când masa unei anvelope nu
este uniform distribuită împrejurul axei de rostogolire şi a axei centrale,
determinând şocuri (dezechilibru static) sau zguduituri (dezechilibru
dinamic).
Forţa centripetă : Forţa laterală de frecare generată de o anvelopă
în viraj, care acţionează în sens opus forţei centrifuge.
Forta de bracaj : O forţă centripetă generată de unghiul de bracaj al
anvelopei.
FUL : Full Load (sarcină maximă).
HFS : Utilizare viteză mare la sarcină maximă.
HSN : Utilizare viteză mare la încărcare normală.
Înălţimea secţiunii : Distanţa pe verticală de la marginea talonului
la centrul coroanei, la anvelopele neîncărcate.
Jantă : Porţiune dintr-o roată care încorporează o cavitate, taloane
şi flanşa pe care este montată o anvelopă.
Lamelă : Tăieturi în zigzag în suprafaţa de alunecare a
anvelopei. Îmbunătăţeşte aderenţa pe suprafeţele ude, înzăpezite sau îngheţate.
Lăţimea jantei : Distanţa dintre flanşele jantei.
Lăţimea secţiunii : Distanţa dintre pereţii laterali ai unei
anvelope, măsurată în partea cea mai lată a acesteia. Fiecare tipodimensiune de
anvelopă este măsurată pe o anumită lăţime a jantei
LR : Rezistenţă la rostogolire redusă.
Model asimetric al suprafeţei de alunecare : Design-ul părţii
interioare diferă de design-ul părţii exterioare al suprafeţei anvelopei. De
regulă, partea exterioară a anvelopei este compusă din blocuri mai mari şi mai
rigide pentru a creşte stabilitatea autovehiculului când este supus la virare,
manevrare sau alte forţe exterioare. Partea interioară este formată din blocuri
de dimensiuni mai reduse pentru dispersia apei. Este foarte important ca
anvelopele cu model asimetric să fie montate corect (partea exterioară a
anvelopei pe partea exterioară a jantei). Partea exterioară poartă inscripţia:
“OUTSIDE “.
Montarea anvelopelor : Operaţia de fixare a anvelopelor de jenţile
roţilor.
NRM : Încărcare normală
OWL : Litere albe conturate
Pata de contact (Amprentă) : Zonă de pe calea de rulare a
anvelopei care intră în contact cu suprafaţa carosabilă.
Perete lateral (flanc) : Parte a anvelopei localizată între
umărul anvelopei şi talon. Este formată dintr-un strat subţire de cauciuc
flexibil, aflat în continuarea suprafeţei de alunecare pe laterala carcasei,
servind ca protecţie împotriva defecţiunilor de ordin mecanic. Pereţii laterali
sunt inscripţionaţi cu denumirea şi caracteristicile anvelopei.
Portiune libera a suprafetei de rulare : Porţiuni din suprafaţa de
rulare, precum şanţurile şi canalele, care permit apei să se scurgă de pe
amprentă.
Presiune cu nitrogen (azot) : Alternativă la presiunea cu oxigen
a anvelopelor. Presiunea cu nitrogen prezintă următoarele beneficii: reduce
temperatura anvelopei în timpul rulării; îmbunătăţeşte confortul în timpul
deplasării; prelungeşte viaţa anvelopei; menţine presiunea din interiorul
anvelopei constantă;
rata de pierdere a presiunii este mult mai mică; nu reacţionează cu compuşii
folosiţi la fabricarea anvelopei şi jantei.
Presiune de umflare : Presiunea aerului în interiorul unei anvelope,
care aplică o tensiune de întindere asupra firelor din anvelopă, permiţându-le
să transporte încărcătura vehiculului.
Profilul suprafatei de rulare : Configuraţia de blocuri, şanţuri, sipes
şi canale proiectate în suprafaţa de rulare pentru îmbunătăţirea aderenţei
acesteia. Cunoscută şi sub numele de sculptura suprafeţei de rulare.
Raportul geometric : Relaţia dintre înălţimea şi lăţimea secţiunii
unei anvelope, exprimate sub forma unui procent din lăţimea secţiunii. Dacă
înălţimea secţiunii este jumătate din lăţimea acesteia, raportul geometric este
de 50%.
Rezistenţă la rotaţie : Este forţa produsă de anvelope, care se
opune mişcării autovehiculului (sau forţa necesară autovehiculului pentru a se
menţine în mişcare la o anumită viteză). Anvelopele cu o rezistenţă mică la
rotaţie permit economisirea combustibilului.
Rezistenta inelului :Forţa de retenţie intrinsecă din construcţia
brâului unei anvelope, care rezistă la forţa centrifugă şi asigură stabilitate
dimensională.
RF : Întărit
RWL : Litere albe în relief
Roată : Parte rotativă a vehiculului care permite tracţiunea şi
care acceptă sarcina greutăţii vehiculului. Roata este localizată între
anvelopă şi butuc. De regulă, roata este formată din două părţi: jantă şi disc.
Roată dublă : Roată constând în două roţi simple montate pe un
singur butuc.
Roată simplă : Roată montată pe butuc, purtând o singură
anvelopă.
Rotatie : Permutarea sistematică a anvelopelor dintr-o poziţie în
alta pe vehicul pentru a mări la maximum durata de viaţă a suprafeţei de rulare
şi a reduce la minimum uzura neuniformă.
Scaunul talonului : Porţiunea cu proeminenţă orientată spre interior
a jantei, unde se află scaunul anvelopei adiacent cu flanşa.
Sectiune : O „felie“ dintr-o anvelopă, de la un talon la celălalt,
prin suprafaţa de rulare.
SL : Litere albe subţiri
Stabilitate directionala : Tendinţa unei anvelope de a se rostogoli
în direcţia în care este manevrată, nu de a urmări conturul drumului.
Strat amortizor : Parte a anvelopei constând în straturi de
cabluri, localizată între carcasă şi suprafaţa de alunecare a anvelopei.
Îmbunătăţeşte conexiunea între carcasă şi suprafaţa de alunecare, previne
separarea pliurilor anvelopei datorată forţelor centrifuge, micşorează şocul
unui impact şi creşte rezistenţa carcasei împotriva defecţiunilor de ordin
mecanic. Stratul amortizor determină în majoritatea cazurilor duritatea
anvelopelor.
Subvirare : Starea care există în timpul virajelor, când partea din
faţă a vehiculului tinde să derapeze înaintea părţii din spat.
Suprafaţa de alunecare : Strat masiv de cauciuc cu sarcină
mare care intră în contact cu suprafaţa carosabilă în timpul deplasării
autovehiculului. Suprafaţa sa externă are un model în relief sub forma unor creşte
şi a unor şanţuri. Suprafaţa de alunecare protejează carcasa împotriva
defecţiunilor de ordin mecanic, conferă proprietăţi de rezistenţă la uzură,
îmbunătăţeşte capacitatea de aderenţă la carosabil şi reduce vibraţia şi
zgomotele. Modelul în relief determină adecvabilitatea anvelopei pentru
diferite condiţii de drum. Anvelopele sunt împărţite în patru mari categorii în
funcţie de modelul suprafeţei de alunecare: pentru vară, all-season, pentru
iarnă şi pentru teren accidentat.
Suprafata de contact sau
Amprenta : Porţiunea din
suprafaţa de rulare a unei anvelope care intră în contact nemijlocit cu solul.
Suprafaţa de rulare : Porţiunea unei anvelope proiectate să intre în
contact cu solul. Este turnată din cauciuc dur, pentru tracţiuni ridicate şi o
uzură redusă.
Supravirare : Situaţia care apare la viraje când partea din spate a
vehiculului are tendinţa de a derapa înaintea părţii din faţă şi de a se roti
în direcţia iniţială de deplasare.
Talon : Parte dură a anvelopei concepută pentru fixarea
acesteia pe jantă (pentru anvelopele tubeless). Baza talonului este formată
dintr-un inel de oţel cauciucat. Talonul constă într-o carcasă din şnur
cauciucat, deasupra unui inel metalic, învelit în cauciuc. Inelul de oţel îi
conferă forţa şi rigiditatea necesară, în timp ce cauciucul îi asigură
integritate şi o tranziţie fină între inelul dur şi peretele interior al
anvelopei. Partea exterioară a talonului este dintr-un material striat care îl
protejează împotriva deteriorării în timpul montării şi demontării anvelopei.
Umăr : Marginea suprafeţei de rulare a unei anvelope, acolo unde
intră în contact cu peretele lateral
.
Umflare excesivă : Starea existentă în momentul în care o anvelopă
este umflată dincolo de presiunea corespunzătoare sarcinii efective sau de
recomandarea producătorului vehiculului.
Umlare insuficienta : Starea care apare atunci când într-o anvelopă
nu există o presiune suficientă a aerului pentru a suţine o anumită încărcare.
Aceasta determină utilizarea anvelopei în condiţii de deformare excesivă,
solicitare mecanică şi încălzire.
Unghi de bracaj : Unghiul dintre axa centrală a unei anvelope şi o
linie verticală, văzut din faţă.
Unghi de fugă : Unghiul dintre axa de direcţie a vehiculului şi o
linie verticală, privit din lateral.
Unghi de alunecare : Unghiul dintre direcţia în care este orientată
sau manevrată o anvelopă şi direcţia efectivă a deplasării anvelopei.
Unghi de convergenta : Diferenţa dintre marginea faţă şi cea spate a
anvelopelor montate pe o osie. Unghi de convergenţă pozitiv înseamnă că
marginile faţă sunt mai apropiate între ele decât marginile spate şi că
anvelopa este orientată spre interior. Unghiul de convergenţă negativ înseamnă
că marginile faţă sunt mai depărtate decât marginile spate şi că anvelopele
sunt orientate spre exterior.
Uzura suprafetei de rulare :Măsura duratei de viaţă a suprafeţei de
rulare a unei anvelope, de regulă descrisă ca număr de mile.
Viteză nominală : Literă care identifică durabilitatea la viteze mari
a anvelopei la un test de interior al roţii. Consultaţi Standardele europene
ECE 30 de testare interioară a roţilor.
Indice de viteza
Indice de viteză
|
Viteza maximă admisă
|
J
|
100 km/h
|
K
|
110 km/h
|
L
|
120 km/h
|
M
|
130 km/h
|
N
|
140 km/h
|
P
|
150 km/h
|
Q
|
160 km/h
|
R
|
170 km/h
|
S
|
180 km/h
|
T
|
190 km/h
|
H
|
210 km/h
|
V
|
240 km/h
|
W
|
270 km/h
|
Y
|
300 km/h
|
VR
|
>210 km/h
|
ZR
|
>240 km/h
|
